1982 - Microprocesoare - Aplicații
- An apariție: 1982
- Editura Militară, București
- Coordonatori: ing. Cristian Lupu, ing. Vlad Țepelea, ing. Emil Purice
Prefață:
- Apariția microprocesorului în anul 1971 constituie unul din marile evenimente ale tehnologiei contemporane. El a fost rezultatul unei evoluții tehnologice rapide în domeniul microelectronicii, revoluție care debutase în anul 1958 prin apariția circuitului integrat. Ideea circuitului integrat fusese formulată din anul 1952 și realizată experimental șase ani mai târziu. Ideea microprocesorului a fost prezentată în 1969 și împlinită experimental în numai doi ani.
- Microprocesorul determină o revoluție tehnică, revoluția microprocesorului sau, sub o denumire mai generală, revoluția microelectronică. Această revoluție antrenează toate domeniile tehnologiei; nu există domeniu de activitate umană în care microprocesorul să nu poată fi implicat. Microprocesorul este unul din uneltele istorice ale omenirii. După uneltele de piatră, de bronz și fier, după mașină, apare microprocesorul din siliciu ca o unealtă informațională care preia sub o formă abstractă, simbolică, funcții în raport cu realitatea tehnică, economică, culturală, socială. El poate conduce procese, mașini, roboți, poate înmagazina inteligență, poate înlocui părți mecanice și electromecanice ale multor utilaje.
- Pentru a fi utilizat microprocesorul trebuie să fie programat. De la bun început el a făcut să fie ștearsă frontiera dintre electronică și informatică. De la bun început el s-a dovedit a fi primul dispozitiv electronic funcțional în sensul nou al unei electronici funcționale îndreptate către funcții în raport cu uneltele de producție, cu omul, cu societatea și cu materia pe care cercetătorul caută s-o aprofundeze. Datorită lui electronica funcțională este și o informatică funcțională. Datorită lui este posibilă informatica distribuită și structurată pe niveluri ierarhice.
- Dar microprocesorul nu produce numai o revoluție tehnică ci determină, însoțit de programul informatic, în special cel cu inteligență artificială, prin cuplare cu vechea mecanică, o nouă revoluție industrială, adică un proces care va antrena mari schimbări în viața economică și socială. Fenomenul este studiat cu atenție în întreaga lume. Pentru că microprocesorul asigură suportul material al acestei revoluții, el este considerat primul factor determinant. Clubul de la Roma a elaborat recent un nou raport asupra acestor procese cu mari implicații asupra societății intitulat semnificativ „Microelectronica și societatea" (Pergamon Press, Oxford, 1982), atrăgând atenția asupra necesității unei conștientizări a omenirii în vederea utilizării acestei tehnologii pentru mai bine și nu pentru mai rău. În același timp, revoluția microelectronică este apreciată ca ireversibilă. Preocupări similare, în cadrul Comisiei pentru revoluția științifică și tehnică a Academiei Republicii Socialiste România, mi-au permis să mă refer într-o serie de lucrări asupra acestor probleme, din anul 1976 până în prezent, multe puncte de vedere coincizând cu cele ale studiului Clubului de la Roma.
- Cum trebuie însă să înceapă revoluția microprocesorului? Prin studiul unor cărți ca aceasta de față scrisă de ing. Cristian Lupu, ing. Vlad Țepelea și ing. Emil Purice, simultan cu lucrul efectiv cu un microprocesor, dacă se poate în scopul unei aplicații concrete.
- Volumul pe care îl prezentăm cititorului este realizat de un grup de autori care lucrează într-un institut de cercetare din domeniul calculatoarelor electronice și este orientat către aplicații. Din acest punct de vedere se deosebește de celelalte volume referitoare la microprocesoare apărute la noi. Competența autorilor și caracterul lucrării fac ca acest volum să fie o reală contribuție la extinderea utilizării microprocesoarelor în economia națională în conformitate cu Programul-Directivă de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și de introducere a progresului tehnic în perioada 1981-1990 și direcțiile principale până în anul 2000, aprobat de Congresul a XII-lea al Partidului Comunist Român.
Mihai Drăgănescu, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România
30 mai 1982
Mulțumiri: Dănuț Vornicu
Imagini:
Fișiere diverse: